Colentina Crew - www.colentina.info - Basement Records ~ Coltul incepatorului

Interfata audio

Urmatorul element hardware de prima importanta in configurarea unui studio modern, dupa calculator, este interfata audio.

Interfata audio este dispozitivul prin care se vehiculeaza semnalul audio inspre calculator (de ex. dinspre microfoane sau instrumente externe) si dinspre calculator (de ex. catre monitoarele audio). Interfata audio are in acest scop un anumit numar de intrari si iesiri si un anumit tip de conectare la calculator.

Placa de sunet

Un termen întrebuințat curent pentru numirea interfetei audio este cel de "placa de sunet", care este o traducere a termenului "soundcard", si care este mostenit din perioada cand placile respective (pe bus ISA, ulterior PCI), puteau contine, pe langa un numar, de obicei mai redus, de intrari/iesiri, si sunete sub forma unor fisiere de tip wave stocate pe placa respectiva.

Datorita evolutiei spectaculoase a instrumentelor virtuale, includerea unor astfel de sunete pe placile audio a devenit inutila, motiv pentru care astazi nu mai intalnim articole de acest fel. Odata cu introducerea placilor de sunet pe USB si FireWire a inceput sa fie folosit din ce in ce mai mult termenul de "interfata audio". Asadar placa de sunet si interfata audio nu sint doua lucruri separate (confuzie pe care am intalnit-o uneori) ci doar doua denumiri deosebite pentru unul si acelasi lucru.

PCI

USB

FireWire

Orice interfata audio vine in ziua de azi in una din aceste trei "forme", diferentele intre aceste trei mari familii trebuind luate in considerare in prestigiosul moment al plecarii la cumparaturi.

Interfetele audio pe bus PCI (si mai nou pe bus PCIe) ofera, in general un transfer foarte bun al datelor, ele dispunand in general rezolutii mari (24 biti / 96kHz, unele chiar pina la 192kHz), insa, datorita limitarilor bus-ului PCI, acest tip de interfete niciodata nu vor putea oferi alimentarea cu 48 de volti (phantom-power) necesara microfoanelor numite popular "de studio". Un alt dezavantaj al acestui tip de interfata audio este ca, de multe ori, ea vine cu un conector specific care are la capatul celalalt un manunchi de scurte cabluri pentru toate intrarile/iesirile placii (mai rar se ofera o cutie care contine toti acesti conectori si care se poate aseza pe masa sau in rack), si bineinteles, dezavantajul de a trebui sa umbli in spatele calculatorului de fiecare data cand vrei sa cablezi ceva. De asemenea (cu rare exceptii), ele nu sint compatibile cu calculatoarele portabile, din ce in ce mai utilizate si raspandite in ziua de azi. (Varianta portabila a placii PCI/PCIe este placa PCMCIA sau mai noua Express Card, ele sint mult mai putin raspandite decit celelalte interfete "portabile", pe USB si pe FireWire).

Interfetele audio pe USB pot veni in doua variante, pe USB 1.1 si pe USB 2. Cele mai raspandite sint (inca), interfetele pe USB 1.1 si ele au dezavantajul de a nu dărui (decat eventual cu anumite compromisuri) frecvente de sampling mai mari de 48kHz, datorita largimii de banda reduse ale conexiunii USB 1.1, si un numar îndeajuns de scăzut de intrari/iesiri. Asadar majoritatea interfetelor USB ofera posibilitatea de a folosi frecventele de sampling de 44.1 si 48kHz, care, dincolo de aceasta limitare, sint in general adecvate majoritatii aplicatiilor audio profesionale.

Interfetele pe USB 2 ofera frecvente de sampling mai mari si un numar crescut de intrari si iesiri fata de surorile pe USB 1.1. Ele sint insa, deocamdata, ceva mai putin fabricate si raspandite, probabil datorita faptului ca fabricantii de interfete audio au favorit sa foloseasca conexiunea FireWire in cazul in care doreau sa ofere rezolutii mari si intrari/iesiri multiple. Avantajul interfetelor pe USB sta in usurinta folosirii lor (se pot conecta fara a necesita repornirea calculatorului si pot fi asezate la indemana) si in gradul mare de portabilitate (pot fi folosite atit pe desktop cit si pe laptop).

Interfetele audio pe FireWire ofera in general combinatii variate de intrari/iesiri, fiind superioare din acest punct de vedere interfetelor audio pe USB 1.1. Exista interfete pe FireWire care ofera pina la 8 intrari analogice cu preamplificatoare de microfon si 8 iesiri analogice la care se pot adauga si anumite combinatii de intrari/iesiri digitale. Un punct forte al acestui tip de interfata este ca ea poate fi portabila in situatia in care dispunem de un laptop care ofera conector FireWire cu sase pini, singurul prin care o astfel de interfata poate fi alimentata. Exista chiar anumite interfete pe FireWire care pot functiona in regim autonom, fara a necesita conectarea la calculator, ca un sui-generis mixer.

Intrari/iesiri

Dupa cum scriam mai sus, interfata audio mijloceste vehicularea semnalului audio inspre si dinspre calculator, folosindu-se pentru acest lucru de intrarile si iesirile cu care este inzestrata.

Analog In

In general orice interfata audio are un anumit numar de intrari de tip analogic. Aceste intrari pot prelua semnalul electric provenind de la diverse surse, cum ar fi microfoanele, chitarile electrice, sintetizatoarele hardware si in general orice dispozitiv care poate trimite un semnal audio analogic (CD player, casetofon, pick-up etc.), pentru ca acesta sa poata fi introdus in calculator.

Tipurile de conectori folositi pentru intrarile analogice variaza intre XLR, TRS/TS, si RCA. Conectorii XLR sint folositi de regula in situatia in care interfata audio este inzestrata cu preamplificatoare de microfon cu phantom-power, care ii dau utilizatorului probabilitatea de a folosi microfoane care necesita alimentare la 48V.

Conectorii de tip TS (jack mono) sint folositi pentru a conecta aproape absolut orice aparat care da semnal audio analogic, o mentiune speciala trebuind facuta pentru intrarile de tip Hi-Z, intrari dedicate chitarilor electrice (pentru conexiunea directa a instrumentului la interfata), care beneficiaza de impedanta mare, numite si intrari de instrument.

Conectorii de tip TRS (jack stereo) servesc in principiu acelorasi aplicatii ca si conectorii TS insa beneficiaza de un tip de conexiune numita simetrica (balanced), care nu sufera de aceleasi limitari ca si conexiunile "normale", pe conector TS, numite asimetrice (unbalanced), limitari legate de lungimea cablurilor sau de anumite interferente care pot aparea in cazul acestora. Pentru a beneficia de intrarile simetrice trebuie insa ca si dispozitivul conectat la ele sa dispuna de iesiri simetrice. Chiar daca nu avem cabluri simetrice, pe acest tip de intrari pot fi folosite si cabluri asimetrice.
Uneori intalnim si conectori de tip Combo-Neutrik care accepta pe acelasi conector o mufa XLR sau una TRS/TS, de regula plasati pe bucată din fata a interfetei, si care prezinta avantajul de a nu trebui sa umbli in spatele placii daca vrei sa folosesti o chitara electrica, de exemplu.

Anumite placi au chiar doua intrari dedicate pentru conectarea pick-up-urilor, cu conectori de tip RCA, care sint optimizate in acest scop, in ideea transferului in domeniul digital al inregistrarilor pe vinil.

O functie mai rar intalnita este cea de includere a unor intrari de insert la unele interfete, care faciliteaza integrarea unui rezultat hardware pentru procesarea semnalului ce intra in interfata (un compresor de exemplu), functie ce apropie interfata audio de mixerul traditional.

Analog Out

Iesirile analogice ale interfetei audio sint in general folosite pentru a trimite semnalul audio in monitoare. In acest scop majoritatea interfetelor audio beneficiaza de doua iesiri analogice. Unele merg chiar mai departe si ofera intre patru, sase (pentru monitorizare 5.1) si opt (7.1) iesiri analogice. Si iesirile, la fel ca intrarile, pot fi simetrice sau asimetrice si pot avea conectori TRS/TS, RCA sau chiar XLR, desi standardul este deocamdata conectorul de tip TRS/TS.

Separat de aceste iesiri, de regula, este oferita o iesire de casti, dotata eventual cu potentiometru propriu, iar in anumite cazuri chiar doua astfel de iesiri, uneori fiind integrata si functia de speaker-muting (oprire a semnalului care merge in monitoare, pentru situatiile cand se inregistreaza, de numeroase ori in aceeasi camera in care sint si monitoarele) la conectarea castilor.

Convertoarele

Pentru ca semnalul analogic care intra in interfata audio, provenind de exemplu de la un microfon, sa poata fi inregistrat, acest semnal trebuie transformat, convertit, "tradus" in cuvant digital, pentru a putea fi folosit in domeniul digital in care opereaza calculatorul. Acest lucru se realizeaza prin intermediul asa numitelor convertoare AD (Analog to Digital). Intr-un mod similar, pentru ca acest cuvant digital sa poata fi redat si noi sa-l auzim in difuzoare, el trebuie convertit in semnal analogic, lucru care se realizeaza prin intermediul convertoarelor DA (Digital to Analog). Valoarea inregistrarii, ca si cea a redarii, depinde asadar intr-o cumplit de mare masura de calitatea convertoarelor folosite in acest proces, acesta fiind unul din principalele motive pentru care interfetele audio de calitate, care incorporeaza convertoare de calitate, nu sint si cele mai ieftine. Caracteristicile acestor convertoare sint exprimate de regula in cadrul specificatiilor tehnice ale interfetei si tin in principal de adancimea de biti (maximul fiind de regula 24 biti), de frecventa de sampling (maximul fiind undeva intre 96kHz si 192kHz in ziua de azi, desi exista inca interfete pe USB 1.1 care nu depasesc 48kHz), de raportul semnal-zgomot si de plaja dinamica (ambele fiind indicat sa aiba valori ce depasesc 100dB).

Digital In/Out

Unele interfete (din ce in ce mai multe) ofera si conexiuni digitale. Acest tip de conexiuni servesc la utilizarea altor dispozitive digitale (preamplificatoare, unele sintetizatoare, chiar si unele microfoane) si sint preferate pentru a evita conversia din domeniul digital in cel analogic la iesirea semnalului dintr-un astfel de dispozitiv si reconversia aceluiasi semnal inapoi in domeniul digital la intrarea in interfata audio.

In general sint intalnite intrarile/iesirile digitale de tip S/PDIF, folosite la felurite dispozitive digitale, de la CD playere la sintetizatoare (conexiune categorisita uneori "de tip consumer"), si cele de tip ADAT, mai rar si cele de tip AES (gasite in general la dispozitivele dedicate aplicatiilor profesionale). O aplicatie practica a unei conexiuni de tip ADAT ar fi, de exemplu, conectarea unui preamplificator extern dedicat, care ar putea avea de exemplu opt intrari de microfon, marind astfel numarul de intrari al interfetei audio.

Conexiunile S/PDIF folosesc in general mufe de tip RCA, cele de tip ADAT folosesc cablu optic iar cele de tip AES folosesc conectori XLR. Exista unele placi care accepta pe conectorul RCA folosit pentru S/PDIF si conexiune AES (pentru asta fiind necesar un adaptor).

MIDI

Desi se numesc interfete audio, datorita faptului ca aproape intotdeauna ele au oferit si conexiuni MIDI, un termen mai corect pentru ele ar fi cel de interfete audio/MIDI. Majoritatea interfetelor audio ofera cite o intrare si o iesire MIDI. Acest tip de conexiune, aparut in anii '80, este folosit in general pentru conectarea sintetizatoarelor (sau a modulelor de sunet, drum machine-urilor etc.), permitand controlul acestora prin intermediul altor dispozitive compatibile MIDI. Astazi avem si alte dispozitive MIDI, cum ar fi claviaturi sau suprafete de control, care se folosesc de sistemul MIDI pentru a controla instrumentele, efectele, mixerele virtuale sau transportul (comenzile de play, stop, derulare) DAW-urilor.

Intrarile MIDI permit introducerea de comenzi MIDI in calculator, in timp ce iesirile MIDI îngăduie transmiterea de comenzi MIDI dinspre calculator. Daca dorim doar sa controlam instrumentele virtuale cu ajutorul unei claviaturi MIDI, este suficient sa conectam iesirea MIDI a claviaturii la intrarea MIDI a interfetei audio. Daca insa lucram cu un sintetizator hardware si dorim nu doar sa introducem mesaje MIDI in calculator, ci sa si controlam anumiti parametri ai sintetizatorului prin intermediul calculatorului (de exemplu o modificare a parametrului de cutoff al filtrului), este necesar sa avem conectata iesirea MIDI a interfetei la intrarea MIDI a sintetizatorului respectiv.

Asadar prin conexiunea MIDI nu se oferă semnal audio ci comenzi de control intre dispozitivele compatibile MIDI. Exista si o categorie aparte de interfete, dedicate exclusiv conectarii mai multor dispozitive MIDI la calculator, numite chiar interfete MIDI. Astea ofera de regula intre doua si opt porturi MIDI. Pe de alta parte exista din ce in ce mai multe dispozitive hibride care ofera atit o interfata audio cit si o claviatura MIDI cu potentiometre, fadere si butoane, ba chiar si cu joystick-uri sau touch-pad-uri.

DSP
img_content/dsp.gif
Veti gasi la anumite interfete audio specificatii legate de incorporarea unuia sau mai multor DSP -uri. Acest DSP (Digital Signal Processor) poate realiza felurite operatii de procesare a semnalului digital. Anumite placi folosesc un astfel de procesor pentru a oferi un mixer virtual (ce poate opera la rezolutii mari, pina chiar la 80 de biti la interfetele Metric Halo), altele dând chiar efecte sau instrumente virtuale, practic in regim autonom de procesorul calculatorului. Interfetele audio cu DSP-uri produse de firma germana Creamware au facut senzatie la inceputul anilor 2000, ele integrand practic un intreg studio virtual, cu mixere, efecte, sintetizatoare si samplere intr-o singura astfel de placa. De retinut ca si sistemele Pro Tools HD sint bazate tot pe astfel de placi cu DSP-uri.

Exista chiar si placi dedicate procesarii semnalului prin intermediul anumitor plugin-uri scrise special pentru aceste placi, dintre care cele mai cunoscute sint cele produse de Universal Audio (UAD -1) sau TC Electronic (PowerCore), care nici macar nu mai au componentă de interfata audio, fiind dedicate exclusiv procesarii semnalului audio; ele nu trebuie confundate cu interfetele audio care au si DSP-uri si formeaza o categorie diferita de acestea.

Pe de alta parte multime de sintetizatoare (faimoasele VA <Virtual>, Access Virus, Clavia Nord Lead, Nord Modular, Waldorf Q etc.) se folosesc de astfel de procesoare pentru a genera sunetul, aceste DSP-uri fiind "inima" multor dispozitive audio digitale folosite in productia audio in ziua de azi.

Concluzie

Speram ca aceasta prezentare a mai luminat aceasta zona si va va permite sa faceti o alegere cit mai informata in timpul achizitionarii unei interfete audio.

Glosar de abrevieri intalnite si neexplicate pe parcursul articolului:

XLR - tip de conector inventat de Cannon (cunoscut uneori si ca mufa Cannon), dupa conectorul de tip "X", si numit conector de tip X cu piedica ("L" de la "latch"), de unde avem X si L, numele conectorului fiind in cele din urma XLR. Este conectorul standard pentru conexiuni simetrice atit analogice cit si digitale si pentru cablurile de microfon. Mai este numit si conector XLR cu trei pini.

TRS - conector de tip "jack" folosit pentru conexiuni simetrice alcatuit din "varf" (Tip), "inel" (Ring) si "maneca" (Sleeve).

TS - "fratele" conectorului TRS in varianta asimetrica, alcatuit numai din "Tip" si "Sleeve". Raspandit in conectarea chitarilor electrice si a sintetizatoarelor.

RCA - de la Radio Corporation of America, conector nespus de raspandit azi la articolele de tip consumer si folosit si pentru conexiunea digitala S/PDIF.

S/PDIF - tip de conexiune digitala inventat de Sony si Philips (Sony/Philips Digital Interface Format).

ADAT - tip de conexiune digitala inventat de Alesis (Alesis Digital Audio Tape), folosit initial pentru conectarea recorderelor digitale.

AES - tip de conexiune ce poarta numele Audio Engineering Society, știut initial ca AES/EBU (European Broadcast Union, cele doua organizatii au creat impreuna primul standard de interfatare audio digitala in 1985), conexiunea digitala recomandata de AES. Acest tip de conexiune se realizeaza prin intermediul conectorilor simetrici de tip XLR.

MIDI - Musical Instrument Digital Interface, protocol de conectare a instrumentelor muzicale electronice, lansat in 1983.

By www.Pro-Audio.ro

Introducere in studioul virtual. Calculatorul

Bine ati venit in sectiunea dedicata celor care abia pasesc in domeniul productiei audio. Coltul incepatorului isi propune sa acopere toate elementele de baza pentru cei care nu au aproximativ deloc experienta in acest domeniu dar isi doresc sa faca cunostinta cu el.

In produsele acestei sectiuni vom dărui o abordare practica asupra productiei muzicale digitale, introducand cititorul treptat in fiecare dintre elementele implicate intr-un astfel de proces, de la calculator, la diferitele programe de compozitie si/sau de mixaj, la instrumente si efecte si la dispozitivele externe de control al acestora. Vom explica rolul si functiile fiecarui element, urmarind totodata sa mentinem prezentarea la un indice cit mai accesibil.

Tocmai din acest motiv, problemele tehnice mai avansate sint si vor fi tratate in continuare in celelalte sectiuni ale pro-audio.ro.

In situatia in care vor ramine anumite nelamuriri, sinteti invitati sa contribuiti la clarificarea lor publicand intrebarile pe care le aveti sub forma comentariilor.

Articolele vor fi adaptate nevoilor si posibilitatilor "incepatorilor" zilelor noastre, motiv pentru care calculatoarele si programele destinate productiei muzicale vor fi in prima linie, ceea ce nu exclude perfect anumite echipamente externe din discutie, insa dat fiind caracterul practic al acestei sectiuni, ne vom axa pe elementele pe care virtual le poate avea aproape oricine la dispozitie in aceasta faza de inceput.

Componentele studioului virtual

Inainte de a porni in descrierea elementelor (hardware si software) ce alcatuiesc un studio digital/virtual, pentru a oferi de la inceput o fotografie de ansamblu, vom aminti care sint acestea. O configuratie generica ar fi alcatuita din:

1) hardware: calculator, interfata audio, claviatura/suprafata de control, monitoare, microfon (daca vrem sa facem si inregistrari de voce sau de instrumente acustice);
2) software: DAW, instrumente virtuale (sintetizatoare, samplere, romplere), efecte virtuale (egalizatoare, compresoare, delay-uri, reverb-uri etc.).

Pornind de la aceasta structura de baza se poate ajunge la configuratii foarte complexe insa astea sint, am putea spune, elementele primare ale studioului virtual. Fiecare dintre aceste elemente va fi avea dedicat cel putin un articol, unele necesitand chiar intinderea pe mai multe articole (efectele, de exemplu). Si pentru ca ocupa locul de onoare in studioul modern vom incepe cu...

Calculatorulimg_content/calculator.jpg

Calculatorul este "inima" studioului modern. In urma nu cu multi ani, studioul se grupa in jurul asa-numitei console, adica al mixerului. In acest mixer intrau toate elementele care trebuiau inregistrate. Voci, instrumente acustice ori electrice/amplificatoare sau sintetizatoare erau introduse in acest dispozitiv in care toate semnale erau "amestecate" (mixate) si trimise intr-un dispozitiv de inregistrare (recorder). Initial, atit mixerele cit si recorderele erau dispozitive analogice (se inregistra analogic pe banda magnetica), ulterior ele fiind construite si in forma digitala. Sigur ca sint si azi studiouri in care se lucreaza pe mixere si chiar pe recordere analogice, insa tendinta generala este zdravăn orientata spre digital si in mod particular spre... virtual.

Virtual pentru ca absolut toate elementele studioului "clasic" (cu anumite exceptii... inca) s-au "mutat", ori mai bine zis au fost reproduse in realitatea virtuala dinauntrul calculatorului modern. Calculatorul in sine este un exponent al tehnologiei digitale, insa el ocupa un loc special, reprezentand practic o lume aparte in universul digital, lume aflata intr-o rapida si extrem de ampla expansiune.

Astfel, consola, "inima" studioului ante-virtual, o putem acum avea in calculator, fapt care poate plasa calculatorul in centrul studioului modern. Insa asta nu e decit o particica din tablou; odata deschise portile lumii virtuale, pe linga consola a mai fost replicat si recorder-ul (harddisk-ul calculatorului este întrebuințat ca suport pentru inregistrare in acest context), dar si procesoarele de semnal (efectele), multe dintre ele fiind chiar replici ale anumitor procesoare considerate clasice. La aceasta suita impresionanta se adauga si instrumentele virtuale, sintetizatoare, samplere si alte instrumente noi, care profita din plin de noua tehnologie virtuala, facand astfel posibila cuprinderea unui studio aproape complet in carcasa unui calculator.

Acest studio virtual de care vorbim poarta numele generic de DAW, de la Digital Audio Workstation, si el se regaseste sub forma anumitor programe (Cubase, Logic, Sonar, Pro Tools si multe altele). DAW-urile vor face un subiect separat in cadrul rubricii noastre.

Componentele calculatorului si legatura lor cu productia audio

Multi oameni care pasesc pentru prima data in acest domeniu se intreaba ce fel de calculator ar fi potrivit pentru a putea "rula" un studio virtual. Raspunsul sta, bineinteles, in necesitatile de productie ale fiecaruia, necesitati care trebuie raportate la anumite ingrediente ale calculatorului.

Procesorulimg_content/cpu.png

Acesta este poate, cel mai important element al calculatorului in contextul studioului virtual. El este direct raspunzator de numarul de consecințe si instrumente virtuale pe care le putem rula in acelasi timp. Acest numar este direct proportional cu puterea de calcul a procesorului; cu cit procesorul este mai puternic, cu atit vom putea rula mai multe efecte/instrumente.

In acest context am putea spune ca "cu cit mai puternic cu atit mai bine", asta insa si in functie de cerintele fiecaruia, pentru ca nu toti utilizatorii au aceleasi necesitati, o piesa de hip-hop poate sa nu necesite resursele de care are nevoie o piese complexa pentru muzica de film.

De regula orice procesor de data recenta poate face fata cu succes cerintelor generice ale unui studio virtual, cu specificatia ca procesoarele Celeron de la Intel nu ar fi, totusi, cea mai fericita alegere, pragul "de jos" l-ar putea eventual reprezenta procesoarele Pentium IV, de preferinta peste 3 GHz (sau procesoarele de la AMD cu numere peste 3000, daca optati pentru un astfel de procesor). In "gradina" Apple acest prag il reprezinta procesoarele G5 single. Aici merita luat in considerare si faptul ca vechile calculatoare mentionate sint relativ zgomotoase in comparatie cu calculatoarele de ultima generatie, aspect deloc de neglijat in cazul in care ele vor fi folosite pentru a face muzica.

Procesoarele Intel Core Duo sau Core2 Duo sint nespus de indicate pentru acest gen de aplicatii, versiunile Quad si proaspatul 8 Core, tot de la Intel, fiind fara indoiala alegerile de virf ale momentului.

Memoria
img_content/ram.png
Numita si RAM (de la Random Acces Memory), ea este in directa legatura cu doua aspecte importante ale studioului virtual. In inițialul rand memoria este raspunzatoare de numarul de canale/piste audio (track-uri) pe care le putem avea la dispozitie pentru inregistrari. Programul Logic de la Apple chiar afiseaza cit RAM are trebuință pentru un anumit numar de canale/track-uri.

Tot in memorie se incarca si sunetele anumitor instrumente virtuale, ceea ce inseamna ca daca folosim samplere sau romplere (instrumente bazate pe fisiere audio de tip wave pentru a genera sunetele), toate fisierele asociate cu programul pe care il folosim la un moment dat vor fi incarcate in memorie. Astfel, de exemplu, daca avem un pian de 200MB pe care il incarcam la un ocazie dat, cei 200MB de fisiere audio care compun preset-ul pianului respectiv vor fi incarcati in RAM, lucru care se va repeta/acumula cu fiecare instrument de acest tip pe care il vom deschide (aici merita mentionat si faptul ca in ultimul timp samplerele au evoluat, ele putand incarca partial fisierele audio in RAM citindu-le si de pe harddisk, insa acest subiect il vom trata la timpul potrivit).

Astfel, odata cu cresterea in mărimi a proiectului prin adaugarea de track-uri si instrumente, va creste si cantitatea de RAM folosita pentru a-l putea rula.

In zilele noastre 1GB de memorie a ajuns sa fie considerat un minim decent, 2 GB fiind o cantitate care da si mai putine batai de cap si care, in principiu ar fi suficienta pentru majoritatea aplicatiilor.

Harddisk-ulimg_content/hdd.jpg

Aici se regasesc/sint stocate toate inregistrarile pe care le facem. Tot aici vor fi instalate colectiile de sunete ale instrumentelor virtuale pe care le vom folosi; in cazul in care e vorba de samplere sau romplere continutul acestor colectii poate ocupa multi gigabytes (ca exemplu, colectia Native Instruments Komplete 4, ce conține 10 instrumente virtuale si 2 efecte virtuale, depaseste 50 GB).

In cazul harddisk-ului exista doi parametri care trebuie luati in considerare: valoarea si viteza de rotatie. In ce priveste calitatea este evident faptul ca un harddisk incapator nu ne va da batai de cap in ceea ce priveste cantitatea de date pe care o va putea stoca. Harddiskurile sint destul de accesibile ca pret in ziua de azi, iar probabilitatea de a adauga un harddisk suplimentar atunci cand este cazul e o chestiune aproape banala.

Cele mai mici harddiskuri gasite azi in comert au 80 GB, ceea ce este suficient pentru a stoca destul de multe fisiere audio. Daca insa vom dori sa avem mai multe colectii de sunete din cele susmentionate s-ar putea ajunge îndeajuns de repede la situatia in care un astfel de harddisk sa devina neincapator, necesitand arhivarea periodica a proiectelor prin scrierea lor pe CD-uri sau DVD-uri pentru a elibera spatiul. Daca lucram pe un laptop s-ar putea sa nu ne permitem luxul de a avea un harddisk mai mare, pe sistemele desktop fiind mai modest si mai ieftin sa avem un harddisk de la 120 la 250 GB. Chiar si pentru laptop-uri insa, capacitatea de stocare se poate crește prin adaugarea unui harddisk pe FireWire, bineinteles cu conditia ca laptopul sa pune la dispoziție conectivitate FireWire.

Cel de-al doilea parametru, viteza de rotatie, este in legatura cu cantitatea de date pe care harddisk-ul o poate scrie si/sau reda. Ea se masoara in rotatii pe minut (RPM) si poate varia de la 4200 la 15000 RPM. Cu cit viteza de rotatie a harddisk-ului este mai mare cu atit mai multe fisiere audio vor putea fi redate simultan. La acest nivel trebuie sa avem in vedere doua aspecte ale productiei audio virtuale: numarul de fisiere audio pe care vom dori sa le redam simultan in interiorul proiectului nostru si numarul de instrumente de tip sampler/rompler care folosesc functia de citire direct de pe harddisk a fisierelor audio ce intra in componenta programelor lor. Pentru a intelege mai bine aceasta functie inchipuiti-va ca avem un sampler in care am incarcat un preset de pian, preset in care sunetul pianului a fost samplat nota cu nota, iar cu acest preset de pian noi cantam, sa zicem, acorduri de cite sase note. De fiecare data cand vom canta un astfel de acord, de pe harddisk-ul nostru vor fi citite sase fisiere audio corespunzatoare celor sase note. In functie de cit de multe instrumente de acest tip folosim simultan la un clipă dat si coreland acest lucru cu numarul de fisiere audio regasite pe track-urile proiectului nostru putem fara prea mare efort sa intelegem cit de mult este solicitat harddisk-ul. Dincolo de asta, in general DAW-urile si chiar si anumite samplere ofera un vu-metru pentru monitorizarea activitatii harddisk-ului.

In general harddisk-urile din desktop-uri au 7200 RPM, ceea ce este suficient pentru majoritatea aplicatiilor, cu specificatia ca daca intentionam sa solicitam serios harddisk-ul prin rularea simultana a zeci de fisiere audio in proiect si a numeroase instrumente de tip sampler/rompler "incarcate" cu multe mostre audio, este recomandat sa folosim un harddisk pentru inregistrari si altul pentru colectiile de sunete ale instrumentelor in cauza, impartind astfel in doua sarcina redarii tuturor acestor fisiere. Pe de alta parte majoritatea laptop-urilor vin cu harddisk-uri de 5400 RPM, ceea ce poate fi suficient pentru a rula un proiect cu destul de multe fisiere audio, insa nu suficient pentru a adauga pe linga acestea si samplere/romplere avand activata functia de citire de pe harddisk. Intr-o astfel de situatie este preferata adaugarea unui harddisk pe FireWire pentru distribuirea sarcinilor de redare a fisierelor, o alternativa mai putin fericite fiind incarcarea in RAM a fisierelor audio ale programelor de sampler/rompler (care poate fi problematica atunci cand nu dispunem de suficienta memorie), o alta alternativa, mai costisitoare, fiind inlocuirea harddisk-ului de 5400 RPM cu un harddisk la 7200 RPM.

Pe de alta parte harddisk-urile S-ATA vor fi ceva mai rapide decit cele IDE, ceea ce le face sa fie mai adecvate rularii unui numar mare de fisiere audio simultan.

Un formă important legat de performantele harddisk-ului sub sistemele de operare Windows este defragmentarea periodica a acestuia (o data pe luna sau la doua luni) pentru a avea o functionare optima.

Alte componente

Unitatea optica este de favorit sa fie de tip DVD-writer intrucit arhivarea proiectelor pe DVD este mult mai eficienta in comparatie cu arhivarea pe CD-ROM, care necesita in multe cazuri scrierea unui proiect pe mai mult CD-uri. In cazul in care folosim si fisiere video in cadrul proiectelor noastre (pentru muzica sau sunet de film, de exemplu) arhivarea pe DVD este cu atit mai adecvata, de cele mai multe ori, intr-o astfel de situatie, fiind necesitate chiar de mai multe DVD-uri.

Placa grafica este prescris sa suporte rezolutii superioare celei de 1024/768, rezolutie considerata absolut minima pentru majoritatea programelor audio profesionale. In privinta memoriei placii grafice nu trebuie urmarit ca aceasta sa fie cit mai mare (cel putin nu in contextul productiei audio, daca vreti sa rulati si jocuri pe acelasi calculator e altceva), chiar si placile cu 32 MB de memorie fac fata fara dificultăți la necesitatile unui studio audio virtual.

In ceea ce priveste interfata audio, vom dedica un intreg articol acestui subiect, datorita importantei pe care aceasta componenta o are in studioul modern.

Sisteme de operareimg_content/windows.jpg

In momentul de fata exista trei sisteme de operare raspandite pe scara larga: Windows, Mac OS si Linux. Pentru inceput vom spune ca Linux a avansat destul de mult in ultimii ani; exista din ce in ce mai mult interes pentru aceasta platforma si in ceea ce priveste aplicatiile audio profesionale, insa el este deocamdata departe de celelalte platforme in ce priveste diversitatea si nivelul profesional al aplicatiilor dezvoltate pentru productia audio. Inca asteptam cu interes momentul in care el va putea oferi o alternativa reala in aceasta directie.

Platforma Windows, pe de alta parte, ofera o multitudine de solutii pentru productia audio, fiind cel mai bogat reprezentata din punct de vedere al programelor dezvoltate in acest scop. Ea are marele avantaj de a fi compatibila cu cumplit de multe configuratii, acesta fiind principalul ei atu. Aceasta compatibilitate vine insa si cu un pret, in anumite situatii putand aparea conflicte care vor cauza instabilitatea sistemului. Exista multiple bancuri si ironii la adresa instabilitatii sistemelor Windows ele necesitand o atentie marita in ce priveste mentinerea lor intr-o situație de functionare optima.

Platforma Mac, pe de alta parte, se bucura de o stabilitate mai mare, fapt datorat si compatibilitatii acesteia numai cu calculatoarele Apple, insa dincolo de aceasta sistemul este realizat intr-o maniera diferita, care practic nu necesita nici un fel de ajustari sau optimizari pentru productia audio si nici nu necesita realizarea mai mult sau mai putin periodica a "infamelor" reinstalari ale sistemului de operare cu care sint obisnuiti utilizatorii de Windows. Pe de alta parte, oferta de software dedicat productiei audio este mai mica in comparatie cu puzderia de programe scrise pentru Windows, insa ea e mai mult decit consistenta si suficient de bogata pentru a face fata oricaror cerinte.
Aici ar merita mentionat faptul ca odata cu trecerea Apple la procesoarele x86 de la Intel calculatoarele Mac ofera posibilitatea inedita si atragatoare de a avea pe acelasi calculator atit Windows cit si Mac OS, ceea ce deschide posibilitatea unica de a avea pe un singur calculator indiferent ce program de productie audio scris pentru cele doua platforme. Deja multi utilizatori de Mac-uri cu procesoare Intel fac acest lucru de ceva vreme cu succes, Apple sustinand, surprinzator, din ce in ce mai bine compatibilitatea cu platforma Windows.

Concluzie

Daca ar fi sa rezumam cele scrise mai sus intr-un raspuns la posibila intrebare "ce calculator sa-mi cumpar?", cumparati cel mai bun calculator pe care vi-l puteti permite, economisind eventual banii cu o placa grafica mai putin pretentioasa, dar acordand maxima atentie procesorului, memoriei si harddisk-ului.

By www.Pro-Audio.ro